De multe ori auzim de EKG, dar în foarte puține cazuri ne a fost explicata importanta acestei investigatii. În acest articol, Dr.Dawood – medic specialist cardiolog, o sa ne explice ce putem afla despre starea inimi prin EKG.

1. Dimensiunile inimii.
Prin EKG ne putem orienta spre afecțiunile cardiace care ar putea mari volumul cardiac. Bolile precum Hipertensiune Arteriale si stenozele valvulare ar putea îngroșa peretele inimii. Așadar, cardiologul poate sa afle dacă inima pacientului se afla în faza avansată de hipertrofie cardiacă (ingrosarea inimii). Prin aceste informații, se poate ghida alegerea tratamentului potrivit.

2. Tulburările de ritm.
De multe ori, pacienți vin pentru problema palpitatiilor. Bolile cardiace din grupa „aritmii cardiace” sunt în mare parte responsabile de aceste palpitații. Dar, numai prin EKG efectuat în stadiul acut, se poate depista în mod cert ce fel de aritmie este. Tratamentul acestei aritmii este ales după imaginile produse de EKG.
Exemple de aritmii: Fibrilatie Atriala, Flutter, Tahicardie Ventriculara, etc.

3. Boala cardiacă ischemica.
Sigur ati auzit de infarct miocardic, dar, lucrul pe care nu site multa lume este ca infarctul rar vine neanunțat. Infarctul miocardic este doar un component intr-o gama larga de boli cardiovasculare, toate se afla sub numele de boala cardiacă ischemica.
În faza acută, când pacientul se prezintă la doctor cu dureri în piept, medicul (prin EKG) poate deduce dacă se desfășoară un infarct acut, sau dacă s-a petrecut înainte, lăsând urme de sechele.
Se poate obține si alte informații legate de iminenta infarctului sau agravarea bolii în termen scurt si lung.

4. Toxine ai tulburările de electrolite.
Electrolitii sunt anumiti ioni care circula în sange. Cele mai importante sunt cele de Potasiu, Sodiu, Magneziu si Clor. Orice creștere sau scădere semnificativ în concentrate ale acestor ioni pot produc afecțiuni grave de sănătate. Inclusiv stop cardiac. EKG poate arăta prin forma unei unde electrice alterate, dacă nivelul unei substanțe a depășit sau a coborât sub nivelul optim, dând o alarmă precoce medicului pentru a echilibra rapid aceste substanțe.

5. Alte condiții..
EKG ne arată si afectarea cardiacă sub supunerea unei condiții meteorologice extreme (soc termic sau hipotermie).

Alte cazuri. După o răceala virală, exista posibilitatea de a declanșa o reacție inflamatorie care irita sacul inimii. Rezultând în acumularea lichid în jurul inimii, o condiție care se numește Pericardita.

Un EKG prompt alarmă medicul, conducând la investigare si tratament rapid.

În final, putem rezuma ca EKG este o investigație destul de simpla, indispensabilă si ieftina care ar putea sa salveaze foarte multe vieți. Mai ales în stadiile incipiente ale bolii. Nu ezita sa îți faci un EKG la medicul tău cardiolog.

Într-o societate cu un stil de alimentație occidental și o puternică tendință la sedentarism, o patologie cunoscută încă din vremuri străvechi, guta, tinde să-și schimbe datele epidemiologice, devenind dintr-o ”boală a regilor”, o boală a omului de rând.
Guta este o afecțiune cauzată de depunerea cristalelor de urat monosodic în articulații și alte țesuturi. Formarea acestor cristale este consecința hiperuricemiei – creșterea concentrației serice a acidului uric peste limita superioară a normalului, în general, 6,8 mg/dL. Este important de subliniat faptul că nu toți pacienții cu hiperuricemie au gută manifestată clinic; astfel, se descrie o perioadă premergătoare, de hiperuricemie asimptomatică, cu o durată variabilă, uneori de zeci de ani, în care o intervenție terapeutică precoce ar putea schimba evoluția naturală a bolii, împiedicând apariția formelor severe și uneori invalidante de boală.

Cum se manifestă guta?
În evoluția naturală a bolii, se descriau clasic trei stadii ale gutei: hiperuricemia asimptomatică, atacul de gută cu intervalele asimptomatice de boală (perioada intercritică) și guta cronică. Tehnicile moderne de imagistică – tomografia computerizată cu energie duală (DECT) și ecografia musculo-scheletală, au permis descrierea unui nou stadiu de boală, precedent atacurilor de gută, în care există depozite tisulare de urat monosodic, fără a fi prezente semne clinice sau simptome ale gutei.
Prezentarea clasică a unui atac de gută este caracterizată prin dezvoltarea rapidă, în plină stare de sănătate aparentă, a unei artrite deosebit de dureroase. Articulația afectată devine umflată, roșie, fierbinte și foarte sensibilă la atingere – uneori chiar greutatea cearșafului sau atingerea șosetei pot fi greu de suportat. Deseori, episodul debutează noaptea sau dimineața la trezire, iar simptomele și semnele clinice ating un maxim la 6-12 ore de la debut. Caracteristică gutei este afectarea primei articulații metatarsofalangiene (articulația degetului mare al piciorului), cunoscută sub numele de podagra. Mai pot fi afectate și alte articulații ale membrului inferior – genunchii, articulațiile gleznei și piciorului, ori ale membrului superior – pumnul și articulațiile mici ale degetelor, precum și tendoanele – tendonul lui Ahile, tendonul patelar sau bursele – bursa olecraniană.
Există o serie de factori ”trigger”, ce pot declanșa un atac de gută: consumul de alcool, excesele alimentare – mese bogate în carne roșie, stropite cu alcool, traumatismele locale, infecțiile, intervențiile chirurgicale, unele medicamente.
De cele mai multe ori, criza are o natură episodică, cu o durată variabilă, de zile sau săptămâni, și tendință la rezoluție completă. Astfel, atacurile de gută alternează cu perioade intercritice, în care pacientul este complet asimptomatic. Neglijate, atacurile vor fi tot mai frecvente, mai severe, cu afectarea de noi articulații, bolnavul intrând într-un stadiu cronic al bolii, lipsit de perioade libere de manifestări. Depozitele de cristale pot fi identificate clinic, sub forma tofilor gutoși subcutanați – întâlniți clasic la nivelul pavilionului urechii, dar și degetelor, tendoanelor și burselor. Articulațiile sunt distruse progresiv, cu apariția unor deformări severe, chiar invalidante.

Cum se stabilește diagnosticul?
În fața unui tablou clinic tipic (atacuri recurente de podagra, la un pacient cunoscut cu hiperuricemie), guta este cel mai probabil diagnostic. In schimb, doar identificarea cristalelor de urat monosodic permite stabilirea unui diagnostic de certitudine.
Medicul dumneavoastră poate solicita o serie de explorări paraclinice, pentru a-și orienta diagnosticul, preciza severitatea și complicațiile apărute:
Explorări de laborator:
Concentrația serică de acid uric
Determinarea excreției urinare de acid uric
Probele de inflamație – viteza de sedimentare a hematiilor și proteina C reactivă
Hemograma
Examinarea lichidului extras dintr-o articulație sau bursă afectată de gută.
Întrucât hiperuricemia și guta se asociază frecvent cu alte tulburări – obezitate, dislipidemie, diabet zaharat, boli cardio-vasculare și renale – pot fi necesare investigații suplimentare.
Explorări imagistice:
Radiografia convențională de mâini sau de picioare – relevă modificări tipice la pacienții cu o evoluție îndelungată a bolii;
Ecografia musculo-scheletală – are avantajul major de a evidenția depozitele de cristale de urat monosodic, atât în articulații cât și în structurile moi periarticulare – tendoane, burse, demonstrând modificări și în perioadele de hiperuricemie asimptomatică, înainte de apariția semnelor clinice de boală;
Imagistica prin rezonanță magnetică – demonstrează distrucțiile articulare și prezența tofilor gutoși;
Tomografia computerizată cu energie duală (DECT) – permite identificarea cu certitudine a cristalelor de urat monosodic în structurile sau țesuturile inaccesibile pentru aspirarea de material.

Care sunt intervențiile terapeutice disponibile?
Abordarea unui pacient cu gută este complexă și presupune strategii terapeutice adaptate stadiului bolii și spectrului de manifestări. Scopurile tratamentului sunt: pe termen scurt – ameliorarea rapidă și semnificativă a durerii și inflamației asociate cu atacul de gută, iar pe termen lung – prevenția bolii cronice și scăderea frecvenței atacurilor de gută prin reducerea nivelului seric de urat.
În atacul de gută, principalele măsuri nonfarmacologice pentru reducerea durerii și a inflamației sunt repausul articular și aplicarea locală de gheață. Preparatele farmacologice utilizate în timpul atacului sunt: colchicina, antiinflamatoarele nesteroidiene și glucocorticoizii, administrate fie în monoterapie, fie în terapie combinată. Este posibilă și utilizarea unor terapii noi, biologice, care inhibă acțiunea unor molecule implicate în patogenia bolii, iar dintre acestea singurul aprobat in Europa pentru tratamentul gutei este canakinumab.
Pe termen lung, obiectivul terapeutic este reducerea nivelului seric de acid uric sub pragul de 6mg/dL. Acest obiectiv poate fi atins printr-o serie de strategii care vizează: reducerea producției de acid uric, creșterea eliminării acestuia și transformarea acidului uric în metaboliți ce pot fi eliminați cu mai mare ușurință.
Nu în ultimul rând, managementul nonfarmacologic al acestei boli se bazează și pe modificarea stilului de viață. Consilierea nutrițională a pacienților cu gută trebuie croită astfel încât să se adreseze și bolilor asociate: obezitatea, hipertensiunea, diabetul zaharat, ateroscleroza, boala cronică de rinichi. Între măsurile generale se află: o dietă săracă în carbohidrați, cu limitarea aportului de alimente și băuturi îndulcite cu fructoză, scăderea consumului de alcool (în particular, de bere), carne și fructe de mare. Astfel de măsuri ce promovează starea de sănătate a individului contribuie la scăderea suplimentară, cu 10-20% a nivelului seric de acid uric, fiind complementare tratamentului medicamentos.

Osteoporoza este definita de Organizatia Mondiala a Sanatatii ( OMS ) ca o scadere a densitatii minerale osoase cu mai mult de 2,5 deviatii standard fata de media persoanelor tinere de acelasi sex, fiind o afectiune a sistemului osos. Oasele ajung sa fie atat de fragile incat chiar si activitatile obisnuite si lipsite de un efort major ( cum ar fi de exemplu tusea, stranutul ) pot provoca o fractura. Cele mai frecvente fracturi asociate osteoporozei apar la nivelul coloanei vertebrale, a soldului sau la incheietura mainii.

Cum apare osteoporoza?
Osul este un tesut aflat intr-o continua schimbare, care sufera un proces continuu de formare si distrugere. Dupa varsta de 35 de ani, echilibrul acestor procese se modifica: cantitatea de os indepartata devine mai mare decat masa osoasa nou formata, iar oasele capata o structura “poroasa”, mai putin rezistenta. Riscul de a dezvolta osteoporoza depinde de rezerva osoasa initiala ( cantitatea de masa osoasa acumulata inainte de 30 de ani ), dar si de rata de pierdere a substantei osoase ( distrugerea osoasa se face prea repede, iar osul devine subtire si fragil, favorizand fracturile).

Epidemiologie:
Osteoporoza este dependenta de sex si varsta: apare de 3 ori mai frecvent la femei comparativ cu barbatii, iar incidenta acesteia creste odata cu inaintarea in varsta, afectand in special persoanele trecute de 45-50 de ani. Deoarece in primii ani dupa instalarea menopauzei femeile ajung sa piarda pana la o cincime din masa osoasa, procentul persoanelor de sex feminin care ajung sa sufere de osteoporoza poate ajunge chiar si la 80%.

Factori de risc pentru o masa osoasa scazuta:
a. Factor de risc care nu pot fi modificati:
– sexul – femeile au risc de 3 ori mai mare de a dezvolta osteoporoza decat barbatii;
– varsta – riscul creste odata cu varsta;
– rasa – apare in special la femeile albe (caucaziene ) sau de origine asiatica;
– aparitia menopauzei precoce ( inainte de 45 de ani );
– antecedente materne de fractura de sold;
– constitutia fizica – mai frecvent la persoanele de statura mica.

b. Factori de risc care pot fi modificati:
– dieta: aport scazut de calciu sau tulburari alimentare;
– tratament de lunga durata cu corticosteroizi;
– alte boli care pot determina osteoporoza secundara ( endocrinologice, reumatologice, divestive, boli congenitale ale colagenului );
– greutate mica ( indice de masa corporala scazut );
– sedentarismul;
– fracturi de fragilitate in trecut ( definita ca o fractura aparuta ca urmare a unui traumatism care pe un os sanatos nu ar produce o fractura – de exemplu caderea de la acelasi nivel )
– consumul de alcool;
– fumatul.

Diagnosticarea osteoporozei:
Stadiile incipiente ale osteoporozei sunt asimptomatice; odata cu scaderea densitatii minerale osoase, pacientii acuza dureri de spare, accentuarea cifozei toracale sau scaderea in inaltime ( cu aprox. 1,5 cm/ an ). Cel mai frecvent simptom care determina pacientii sa se prezinte la medic este reprezentat chiar de aparitia fracturilor.

Criterii de diagnostic conform OMS ( Organizatia Mondiala a Sanatatii ):
1. calcularea scorului T – abaterea densitatii minerale osoase fata de media femeii adulte tinere de 30 de ani, masurata in derivatie standard:
– un scor T mai mare de -1 DS = normal;
– un scor T cuprins intre -1 si -2,5 DS = osteopenie ( scada densitatea osoasa, putand conduce la osteoporoza );
– un scor T mai mic de -2,5 DS = osteoporoza;

Prezenta unei fracturi de fragilitate incadreaza automat pacientul in forma de osteoporoza severa!!

2. calcularea scorului Z – compara densitatea minerala osoasa cu cea normala a unei persoane de aceeasi varsta:
– un scor Z mai mare de -2 DS este considerat a fi in limite normale, conform ISCD ( Societatea Internationala de Densitometrie Clinica);
– un scor Z mai mic de -2 DS este considerat sub limitele normale, iar medicul va evalua istoricul pacientului si cauzele pierderii de masa osoasa.

Prezenta unui scor Z normal la o persoana cu istoric de fracturi in urma unor traumatisme minore ( fracturi de fragilitate ) stabileste diagnosticul pozitiv de osteoporoza.

*** Societatea Internationala de Densitometrie Clinica ( ISCD ) recomanda utilizarea scorului T la nivel central ( coloana lombara, sold sau femur proximal ). Daca acestea nu sunt accesibile ( exista modificari degenerative care fac ca masurarea sa nu poate fi interpretata ) se va folosi pentru diagnostic radiusul distal.

*** Masurarea corecta a DMO depinde de integritatea structurilor analizate – prezenta unor fracturi de fragilitate vechi sau a modificarilor degenerative la nivelul segmentului examinat afecteaza corectitudinea masuratorilor!

Tratamentul osteoporozei:
Osteoporoza este o boala majora de sanatate publica, care necesita atat o evaluare complexa, cat si individualizarea terapiei. Scopul principal este prevenirea fracturilor de fragilitate prin cresterea rezistentei osoase, iar secundar tratarea complicatiilor si terapia antalgica.

Masurile generale includ :
nutritie adecvata si un aport optim de calciu si vitamina D;
exercitii fizice pentru reducerea riscului de cadere;
evitarea excesului de alcool si renuntarea la fumat!

Tratamentul farmacologie include:
medicamente antiresorbtive osoase ( terapia biologica, bifosfonati, estrogeni, SERM sau calcitonina );
anabolizanti ososi ( peptide derivate din PTH, steroizi anabolizanti sau saruri de fluor );
derivati de vitamina D ( alfacalcidol sau calcitriol ).

Depistarea osteoporozei:
“Standardul de aur” pentru diagnosticul, tratarea si monitorizarea cu maxima acuratete a osteoporozei este investigatie imagistica de inalta performanta numita osteodensitometria prin absorbtie duala de raze X sau DEXA ( Dual Energy X-ray Absortiometry). Aceasta este o metoda de investigatie neinvaziva care calculeaza gradul de absorbite al radiatiei X emisa si dispersia acesteia in segmentul examinat.

IMAMED utilizeaza cea mai recenta tehnologie: osteodensitometrul Horizon DXA System. Acesta este dotat cu detectoare de ceramica digitale, de inalta rezolutie si ultra-rapide si un nou generator de raza X, toate pentru a obtine imagini de cea mai buna calitate in vederea stabilirii precise a densitatii minerale a oaselor, pentru reperarea fracturilor, identificarea calcificarilor aortice sau cuantificarea compozitiei corpului omenesc. Astfel nu vom masura doar densitatea osoasa, ci vom putea oferi o evaluare completa atat pentru screening, cat si pentru diagnostic, aprecierea riscului de fractura si a raspunsului la tratament.

Cu acest aparat de ultima generatie rezultatele masurate sunt precise, iar expunerea la razele X este foarte redusa ca durata, suprafata si mai ales doza. Efectuarea investigatiei DXA este nedureroasa si nu necesita o pregatire speciala sau administrarea vreunei substante de contrast!

Caracteristici Horizon DXA Wi System:
Utilizeaza 64 de detectori ceramici – astfel se imbunatateste calitatii imaginii obtinute si se elimina din structura “cadmiul”, un metal relativ toxic care se depoziteaza la nivelul ficatului si in rinichi ( conform WHO – Organizatia Mondiala a Sanatatii );
utiilizeaza un nou generator de raze X care emite o doza foarte mica de radiatii pentru a obtine o imagine de inalta rezolutie – inclusiv cei cu obezitate morbida, la care calitatea imaginii obtinute este, de regula, nesatisfacatoare;
timp de scanare de ordinul secundelor, in functie de segmentul examinat;
functii: Advanced Body Composition, Assessment with InnerCore, Visceral Fat Assessment – pentru o evaluare complexa a compozitiei corporale ( procentul de grasime, masa musculara, densitatea osoasa );
OnePass tehnology – utilizeaza o scanare unica si liniara pentru a obtine imagini de inalta rezolutie, lipsite de erori de suprapunere sau distorsionari;
Sistemul de Calibrare Dinamica – exclusiv HOLOGIC, ofera calibrarea pixel cu pixel prin echivalent de os si tesut oentru precizie pe termen lung;
principalele segmente investigate: coloana vertebrala lombara, sold, femurul – segmentul proximal, oasele antebratului.

Evaluarea completa a pacientilor:
Osteoporoza este o boala care poate fi prevenita cu succes! Cu cat reusim sa depistam boala intr-o faza mai incipienta, cu atat eficienta terapeutica este mai mare.
Fiind o problema de sanatate publica, osteoporoza se situeaza “la granita” intre specialitati precum endocrinologie, reumatologie, ginecologie, ortopedie, medicina interna si geriatrie.

Investigarea pacientului cu osteoporoza sau osteopenie include obligatoriu:
– Anamneza detaliata si un examen clinic obiectiv ( pentru identificarea posibililor factori de risc si excluderea cauzelor secundare );
– Istoricul familial de osteoporoza, fracturi de fragilitate, litiaza renala;
– Istoric personal privind fracturi de fragilitate, dureri osoase, scadere in inaltime;
– Istoric menstrual, medical personal ( afectiuni renale, digestive, endocrinologice, reumatologice) sau medicamentos;
– Un examen de laborator uzual ( hemoleucograma, VSH, glicemie, calcemie, probe renale si hepatice) sau teste mai speciale ( nivel hormonal, functia tiroidiana );
– Examen osteodensitometric.

Pregătirea pacientului pentru  ecografie abdominală constă în post alimentar (inclusiv băuturi acidulate și cafea) cu cel puțin 6 ore înainte de investigație, astfel ca stomacul să fie gol și conținutul gazos intestinal să fie redus, permițând vizualizarea adecvată; se vor bea 1-1.5 litri lichide (apa plată, ceai) inaintea examinarii. Cu 24 de ore înainte, se recomanda sa nu se consume dulciuri, se evită alimente care pot fermenta (fructe, lapte), iar cina din ziua precedentă trebuie să fie ușoară și să nu fie servită mai târziu de ora 18.00-19:00. În cazul în care sunteți balonat, se recomandă ca în ziua precedentă investigației să se administreze medicamente ca Espumisan ( 2 cp de 3 ori pe zi), Carbocit ( 2 tb de 3 ori pe zi), eventual un supozitor intrarectal cu glicerina sau Sab simplex (1-2 tablete de 3ori/zi sau 1 lingură în seară dinaintea examinării și 1 lingură cu 3 ore înaintea examinării).

Reguli inainte de ecografia abdominala
Nu manca inainte de ecografia abdominala: datorita faptului ca ecografia se realizeaza pe principiul trimiterii de ultrasunete de catre aparat, si apoi captarii ecourilelor ultrasunetelor folosind efectul piezoelectric ultrasunetelor, ce se intorc dinspre organul examinat, acest proces este ingreunat de meteorism abdominal (balonare), asa ca de obicei se recomanda efectuarea acesteia pe nemancate, insa nu este neaparat obligatoriu acest lucru;
cel putin limitati alimentele care va pot balona cu o zi inainte de programarea ecografica – fructe, legume (ce fermenteaza).
Nu consuma alimente cu un continut ridicat de grasimi in seara de dinaintea ecografiei – pentru ecografia de ficat, colecist, splina si pancreas.
Nu trebuie sa urinezi inainte de ecografia abdominala: vizualizarea pelvisului este usurata cu o vezica urinara plina. Daca ai urinat de dimineata, este recomandat sa consumi 3-4 cani de lichid inainte de ecografie si sa nu urinezi deloc.

Cum se realizeaza ecografia abdominala?
In primul rand trebuie sa te programezi la un medic care este specializat in executarea ecografiei si in interpretarea imaginilor ecografice. Programarea la clinica IMAMED este extrem de facila, atat telefonic sau online. In timpul consultului, medicul iti va spune sa indepartezi de pe abdomen hainele si sa te asezi pe spate pe un pat capitonat. Pentru ca transductorul sa alunece mai usor si sa asigure calitatea transmiterii undelor ultrasonore se aplica pe abdomen un gel. Transductorul va fi presat pe piele si miscat pe toata suprafata, unde se afla organul abdominal care trebuie evaluat, fara a provoca durere. In clinica IMAMED dispunem de un ecran suplimentar special pentru pacient, el poate urmari vizal intreaga procedura. In timplul examinarii se vor realiza si fotografii ecografice ce vor fi inmanate pacientului.
Imediat ce procedura a fost realizata, gelul va fi inlaturat de pe abdomen si te vei putea imbraca. Asadar, poti sa apelezi cu incredere la aceasta investigatie pentru ca nu prezinta niciun pericol pentru sanatatea ta, nefiind nici macar inconfortabila.

IMPORTANT. Recomandam pacientului sa realizeze un dosar ce monitorizeaza starea lui de sanatate pe parcursul vietii, sa pastreze toate rezultatele ecografice realizate in timp, alaturi de analize clinice si biochimice sau alte investigatii efectuate, si sa se prezinte la medic de fiecare data cu acest dosar – pentru a se putea realiza o evaluare personala in dinamica. Astfel se observa eventualele imbunatatiri sau inrautatiri ale starii de sanatate, si se poate pune un diagnostic corect. Un diagnostic complet nu se realizeaza pe baza unei singure investigatii, ci pe evolutia in dinamica a modificarilor clinico-biologice.
NOU! Clinica IMAMED va invita sa va evaluati starea de sanatate anual. In lipsa simptomelor, recomandam PACHETELE ECOGRAFICE create special pentru femei PACHET COMPLET FEMEI – Ecografie mamara bilaterala + Uter, Ovare, Ficat, Vezica biliara, Pancreas, Splina, Rinichi, Vezica urinara si barbati PACHET COMPLET BARBATI Ecografie de prostata + Ficat, Pancreas, Vezica biliara, Splina, Spatii peritoneale, Rinichi, Vezica urinara.
Este mai usor sa previi decat sa tratezi! Descopera orice modificare in stadiul incipent ! Nu va fie frica – examenul ecografic nu prezinta contraindicatii, nu este dureros sau iradiant, si se poate efectual oricat de des se considera necesar, fara efecte adverse. In cazul unor simptome sau dureri ce necesita o programare urgenta, va rugam sa precizati acest lucru si reprezentantii nostri vor tine cont de acest aspect in prioritizarea programarilor.

Bucura-te de sanatate!