Manifestările cutaneo-mucoase sunt frecvente în bolile reumatice și pot fi semnalmentul principal al unor boli precum lupusul eritematos sistemic, sclerodermia sistemică sau dermatomiozita. Manifestări cutanate pot fi întâlnite și în alte boli reumatice: vasculitele sistemice, artrita reumatoidă, sindromul Sjogren, artrita psoriazică și policondrita recidivantă. Prin urmare, recunoașterea principalelor leziuni cutanate și un diagnostic dermatologic precis sunt de mare importanță în definirea bolii și în stabilirea prognosticului și tratamentului corect. În continuare vor fi trecute în revistă cele mai frecvente manifestări cutaneo-mucoase ale bolilor reumatice.

ERITEMUL MALAR
Eritemul malar bilateral, ”în fluture”, este cea mai sugestivă leziune cutanată pentru lupusul eritematos sistemic. Este prezent pe pomeți și piramida nazală, cu respectarea șanțului nazo-labial. Acest tip de leziune apare și se accentuează după expunerea la soare, este tranzitorie și se vindecă fără cicatrici. Se recomandă o serie de explorări reumatologice care să cuprindă: anticorpii anti-nucleari (ANA) și anticorpii anti-ADN dublu catenar, alături de hemogramă și examenul de urină. Acest tip de leziune trebuie diferențiată de: rozacee, dermatita seboreică și atopică.

FENOMENUL RAYNAUD
La persoanele cu fenomen Raynaud, expunerea la frig sau emoțiile intense determină un spasm exagerat al vaselor ce se manifestă prin paloarea degetelor, afectând de obicei toate degetele, bilateral și simetric, urmată de învinețirea lor și, în final, de înroșirea lor persistentă. Fenomenul Raynaud poate afecta de asemenea nasul și urechile iar durata unui atac este variabilă, de la câteva minute la câteva ore. Este prezent într-o varietate de boli reumatice, cel mai frecvent în sclerodermia sistemică, boala mixtă de țesut conjunctiv, lupusul eritematos sistemic, dar poate fi și secundar expunerii la medicamente, policlorura de vinil și vibrații. Prezența acestei manifestări impune evaluarea prezenței unor autoanticorpi, alături de efectuarea unei capilaroscopii periunghiale.

PSORIAZISUL
Psoriazisul afectează aproximativ 1-3% din populația generală iar o treime din pacienții cu psoriazis cutanat pot dezvolta artrită psoriazică. De obicei psoriazisul cutanat precede artrita psoriazică, dar se descriu și cazuri de debut concomitent al celor două afecțiuni, precum și cazuri la care artrita precede psoriazisul. Se consideră că manifestările articulare severe se asociază cu o afectare cutanată mai severă iar la 30% dintre pacienți manifestările articulare și cutanate se reactivează concomitent. Durerile și tumefierile articulare, tendinita ahileană și degetul ”în cârnat” – umflat, cald, roșu și dureros, apărute la un pacient cunoscut cu psoriazis cutanat, impun un consult reumatologic pentru depistarea suferinței articulare.
SENZAȚIA DE USCĂCIUNE A OCHILOR ȘI A GURII
Ați avut în ultimele 3 luni senzație persistentă de uscăciune a ochilor, de ”nisip în ochi”? Utilizați deseori lacrimi artificiale? Vă simțiți gura persistent uscată și beți des apă pentru a vă ajuta să înghițiți alimentele? Daca răspunsul la aceste întrebări este DA, consultați un medic reumatolog întrucât este posibil să suferiți de o afecțiune numită Sindromul Sjogren. Sindromul Sjogren este o afecțiune inflamatorie cronică, autoimună, lent progresivă, caracterizată prin lezarea țintită a tuturor glandelor exocrine precum cele salivare, lacrimale, bronșice și digestive. Printre cele mai frecvente manifestări se enumeră xeroftalmia (scăderea secreției lacrimale) și xerostomia (scăderea secreției salivare), însă boala poate avea și manifestări extraglandulare precum cele musculoscheletale, pulmonare și renale. Diagnosticul se bazează pe evaluarea scăderii secrețiilor salivare și lacrimale, biopsia de glandă salivară și prezența autoanticorpilor specifici.

AFTELE ORALE ȘI GENITALE
În 1937, dermatologul de origine turcă, Hulusi Behcet, raporta cazurile unor pacienți ce asociau afte orale, afte genitale și inflamație oculară. De la momentul acestei descrieri, numeroase alte manifestări au fost asociate acestei patologii numite boala Behcet. Manifestările cutaneo-mucoase sunt frecvente și utile în stabilirea unui diagnostic pozitiv. Aftele orale pot fi prima manifestare a bolii în 25-75% din cazuri și pot fi greu de distins de aftele comune. Apar ca ulcerații dureroase, de 1-3cm, cu marginea eritematoasă, localizate pe obraji, gingii, buze și limbă, ce se vindecă spontan în 1-4 săptamâni. Particular este faptul că abstinența de la fumat pare să le exacerbeze. Aceste ulcerații au tendință la recurență, iar pentru a fi considerate diagnostice sunt necesare cel putin 3 episoade pe an. Pe de altă parte, ulcerațiile genitale apar la 60-80% dintre pacienți, sunt similare celor orale, însă cu recurențe mai rare. Spre deosebire de cele orale, ulcerațiile genitale se vindecă deseori cu cicatrici. În funcție de manifestările sistemice asociate, boala poate avea un potențial evolutiv sever, astfel încât o evaluare extensivă, multidisciplinară, este cheia managementului său.

În concluzie, manifestările cutaneo-mucoase sunt frecvent întâlnite în bolile reumatice iar identificarea lor corectă poate ghida diagnosticul. În acest context, abordarea interdisciplinară dermatologie-reumatologie este esențială.

Ecografia musculoscheletala este o metoda de diagnostic ce utilizeaza ultrasunetele, astfel incat nu iradiaza, nu este dureroasa si nu are efecte adverse.
Este o investigatie de rutina si totodata o metoda precisa si complexa de diagnostic, care nu necesita o pregatire anterioara deosebita si se poate repeta la orice interval de timp, fara a afecta organismul intr-un fel.
Daca este realizata de medici specialisti cu experienta, aduce informatii asemanatoare rezonantei magnetice (IRM) , insa la un pret mult mai redus. Astfel, este metoda diagnostica de prima intentie pentru studierea partilor moi superficiale si a aparatului locomotor si musculoscheletal.

Cand este utila ecografia?
MEMBRELE SUPERIOARE SI INFERIOARE:
Aveti o durere la nivelul soldului sau genunchiului de exemplu? Ati avut un traumatism la nivelul gambei sau coapsei? Aveti un disconfort cand ridicati bratul? Ati palpat o formatiune la nivelul membrului superior sau inferior?
Ecografia reprezinta un ajutor esential in stabilirea cauzei unei dureri la nivelul aparatului locomotor. Fie ca este vorba de probleme articulare, la nivelul tendoanelor sau o modificare la nivel muscular, toate acestea pot fi observate in cadrul ecografiei.
In cazul in care palpati o formatiune la nivelul membrelor, simtiti o durere sau o amorteala, ati avut un traumatism si vreti sa vedeti cat de severe sunt leziunile sau sa monitorizati stadiul de vindecare, in toate aceste cazuri vi se va recomanda o ecografie. In cazul unei rupturi musculare, de ligamente sau de tendoane, ecografia vizualizeaza gradul rupturii, daca este totala sau partiala, daca exista un hematom si marimea acestuia si ghideaza medicul chirurg spre o interventie chirurgicala sau spre abordarea unei conduite expectative. Monitorizarea vindecarii se va face de asemenea prin ecografie.
PARTI MOI:
Palpati o formatiune dureroasa sau nu, la nivelul peretelui abdominal, peretelui toracic? Sau la nivelul testiculului, glandei mamare, sau in regiunea gatului? Ecografia este instrumentul esential, de prima intentie, in evaluarea acestor zone. Putem de asemenea studia vasele jugulare, tiroida, glandele salivare etc.
Ecografia musculoscheletala si de parti moi mai are si alte AVANTAJE fata de alte metode imagistice:
structurile pot fi analizate in timp real, in miscare, facand flexie-extensie sau contractie-relaxare
prin aplicarea unei forte variabile asupra structurii examinate se realizeaza studierea in compresie si elasticitatea
examinarea Doppler (ce arata vascularizatia locala) aduce un mare beneficiu in evaluarea leziunilor cauzate de tumori sau inflamatie.

Ce diagnostice se pot pune, confirma sau infirma cu ajutorul ecografiei?
UMAR : rupturi ligamentare, tendinite, calcificări periarticulare: rupturi ale calotei rotatorilor, sindrom de impingement, bursite, sinovite, modificari ale articulatiei acromio-claviculare, tendinite calcifice, capsulita adeziva
COT : epicondilite, bursite olecraniene, artroze: epicondilita mediala si laterala, rupturi tendinoase de biceps sau triceps, cotul in resort, colectiile intraarticulare, bursita olecraniana
MANA : modificarile ecografice ale mainii in poliartrita reumatoida, sindromul de tunel carpian, sindromul de canal Guyon, tenosinovitele, chisturile sinoviale, leziunea Stener, cheirartropatia diabetica, boala Dupuytren,
SOLD : colectii intraarticulare, bursita iliopsoasului, chisturile periarticulare, artroza coxofemurala, patologia regiunii peritrohanteriene – bursite si tendinite, soldul in resort, soldul dupa protezare
SOLD la nou nascut si sugar : pentru evidentierea luxatiei congenitale de sold
GENUNCHI : leziuni de menisc şi ligamentare, colecţii articulare şi modificări de gonartroză, evaluarea post-protezare, tendinopatia de cvadriceps, rupturile de tendon cvadriceps, sindromul plicii mediale, bursita prepatelara, bursita suprapatelara, afectiunile patelei, tendinopatia patelara, tendinopatia distala a tractului ilio-tibial, bursita infrapatelara, , boala Osgood-Schlatter, chistul Baker, leziunile ligamentelor colateral medial si lateral, bursita si tendinita pes anserinus, sindromul de frictiune al tractului ilieo-tibial, chisturile articulatiei tibio-fibulare superioare, neuropatia peroniera, , chisturile extraarticulare, bursita semimembranoasa, hidrartroza, hemartroza, lipohemartroza, modificarile din cadrul bolii atrozice, rupturi periferice de menisc si chisturi meniscale, chisturile mucoide ale ligamentelor incrucisate
PICIOR: colectii in articulatia tibio-tarsiana, patologia tendonului lui Ahile, şi se pot evalua modificările de tendinită sau ruptură ahileană, bursite pre si retro-ahilieene, fasciita plantara, neuromul Morton, metatarsalgia, leziuni ligamentare – ligamentul talofibular anterior, ligamentul colateral medial, entezopatia tendonului tibial anterior, sindromul conflictului tibio-tarsian.

Centrul medical IMAMED foloseste aparate ecografice de ultima generatie pentru explorarea aparatului locomotor si a partilor moi, dotate cu sonde liniare multifrecventa, pentru vizualizarea detaliilor fine si a vascularizatiei. Departamentul de Imagistica Medicala dispune de aparate performante, dotate cu soft dedicat explorarii musculoscheletale si de parti moi, in vederea unui diagnostic corect.
Medicii IMAMED specializati in acest domeniu au realizat cursuri in tara si in strainatate si sunt recunoscuti pentru rezultatele exceptionale. In cadrul examinarii ecografice se poate utiliza si aplicatia de elastografie, ce permite prin studierea gradului de elasticitatea si compresibilitate diferentierea naturii benigne sau maligne a unor formatiuni tumorale de parti moi.

Nu va fie frica – examenul ecografic nu prezinta contraindicatii, nu este dureros sau iradiant, si se poate efectua oricat de des se considera necesar, fara efecte adverse.
IMPORTANT: Recomandam pacientului sa realizeze un dosar ce monitorizeaza starea lui de sanatate pe parcursul vietii, sa pastreze toate rezultatele ecografice realizate in timp, alaturi de analize clinice si biochimice sau alte investigatii efectuate, si sa se prezinte la orice medic de fiecare data cu acest dosar – pentru a se putea realiza o evaluare personalizata, in dinamica. Astfel se pot analiza eventualele modificari in bine sau rau ale starii de sanatate si se poate pune un diagnostic corect. Un diagnostic complet nu se realizeaza pe baza unei singure investigatii, ci pe evolutia in dinamica a pacientului ca intreg.
Este mai usor sa previi decat sa tratezi! Descopera orice modificare in stadiul incipent ! In cazul unor simptome sau dureri ce necesita o programare urgenta, va rugam sa precizati acest lucru si reprezentantii nostri vor tine cont de acest aspect in prioritizarea programarilor.

Bucura-te de sanatate!

Spre deosebire de celelalte proceduri imagistice, care au avut o dezvoltare treptata, relativ lineara, cu evolutie in principiu in domeniul medicinei, originile ultrasonografiei (ecografiei) sunt non – medicale. Ecografia a fost folosita in scop medical pentru prima data in 1956 in Glasgow, cand obstetricianul Ian Donald si inginerul Tom Brown au dezvoltat primul prototip, bazat pe principiul SONAR-ului. Conform lui Malcolm Nicolson, profesor de istoria medicinei la Universitatea Glasgow din Scotia, tehnica ecografica a fost perfectionata de cei doi astfel incat pana la sfarsitul anilor ’50 ultrasonografia era folosita de rutina in spitalele din Glasgow. Cu toate acestea, in spitalele din Marea Britanie a inceput sa fie folosita la scara larga abia in 1970, si chiar mai tarziu in spitalele din America.

Este cunoscut faptul ca primele aplicatii ale ultrasunetelor au fost in domeniul navigatiei, pentru detectarea obstacolelor aflate in calea navelor aflate in mars. Echipamentul este denumit “sonar” (acronimul de la termenul anglo – saxon: Sound Navigation And Ranging). Sonarul sau hidrolocator, este un aparat destinat descoperirii si determinarii de la suprafata a pozitiei obiectelor (epavelor) aflate sub apa, functionarea sa fiind bazata pe fenomenul de reflexie a undelor ultrascurte. Una din primele functii a fost determinarea adancimii (distantei pana la fundul apei). Apoi, in timpul primului Razboi Mondial, sonarul era folosit in sistemul de navigatie al submarinelor. Este folosit pe larg in navigatie si la pescuitul industrial.

Navele militare le au in dotare pentru supravegherea situatiei subacvatice in special pentru depistarea submarinelor si vice-versa – submarinele folosesc sonarele pentru a evita o eventuala apropiere de locuri periculoase si pentru a determina directia si distanta spre tinta. Unul din posturile importante pe submarin este cel hidroacustic.

In anul 1928 fizicianul rus Sergei Sokolov a dezvoltat o tehnica de detectare a defectelor in interiorul corpurilor solide cu ajutorul ultrasunetelor, largind astfel paleta de aplicatii a metodei, un moment important de cotitura in dezvoltarea ecografiei.

Figurina 1: Echipament construit pentru detectarea defectelor in metale (Sokolow, 1928, reprodus din site-ul: http://www.ob-ultrasound.net/history1.html)

In acelasi an, s-a declarat potentialul detectarii curgerilor lichidelor cu ajutorul ultrasunetelor. Tot acum, fizicianul francez Paul Langevin a ipotezat efectul distructiv al ultrasunetelor cu intensitate inalta asupra tesuturilor biologice (confirmat in anul 1944 de catre Lynn si Putnam) (Langevin, 1928).

Aceste constatari au deschis oportunitati pentru construirea de echipamente medicale bazate pe Ultrasunete, atat pentru terapii in reumatologie (prin efectul termic) dar si in neurochirurgie (prin efectul distructiv), pentru realizarea de craniotomii si distrugerea tintita cerebrala la pacienti cu boala Parkinson. Cu alte cuvinte, avea aplicatii medicale energia undei, nu informatia pe care aceasta o poate oferi.

Potentialul diagnostic al Ultrasonografiei a fost formulat de catre fratii austrieci Karl Theo si Friedrich Dussik, care au avut idea ca exista un pattern in propagarea undelor, astfel incat prin estomparea diferentiata a ultrasunetelor prin trecerea prin diferite tesuturi, se poate ajunge la reprezentarea formei organelor.  Ȋn anul 1948, cu ocazia Primului Congres de Ultrasonografie in Medicina, care a avut loc la Erlangen, Germania s-au prezentat doua lucrari stiintifice originale care demonstrau potentialul diagnostic al metodei.

Ȋn 1955 John Reid si John J. Wild au pus la punct primul echipament medical, denumit „detectorul de cancer”, folosit pentru detectarea tumorilor mamare.

Figurina 2: Cover of the March issue of „ELECTRONICS” in 1955 reporting Wild and Reid’s work on ultrasound diagnosis of Breast tumors.

A 15 MHz hand-held scanner was in use. Left: John Wild, Right: John Reid.

A similar setup can be seen in their first paper in 1952 in Science, „Application of Echo-Ranging Techniques to the Determination of Structure of Biological Tissues” (reprodus din site-ul http://www.ob-ultrasound.net/wild_electronics.html)

In 1958, fiziologul american Robert Rushmer a adus in discutie tehnica de studiere neinvaziva a activitatii aparatului cardio-vascular la animale folosind principiul Doppler.[http://ro.wikipedia.org/wiki/EfectulDoppler]

Aplicatii ulterioare ale metodei au fost reprezentate de detectarea batailor cordului fetal folosind tehnica unidimensionala (denumita A-mode) in anul 1960, masurarea diametrului sacului gestational folosind tehnica bidimensionala (denumita B-mode) in anul 1963 si diagnosticul suferintelor oculare in cataracta.

Figurina 3: Echipament ecografic unidimensional (A mode) utilizat pentru detectarea   modificarilor densitometrice la nivelul structurilor oculare (reprodus din site-ul: http://www.ob-ultrasound.net/history1.html).

Printre primele aplicatii, din anul 1957, ale ultrasonografiei bidimensionale se cunosc cele in care pacientul era cufundat intr-un bazin cu apa iar imaginea obtinuta era circulara.

Figurina 4: Printre primele echipamente (cu valoare inca experimentala), construite in anul 1957) in care imaginile ecografice erau circulare iar subiectul era cufundat intr-un bazin cu apa (reprodus din site-ul: http://www.ob-ultrasound.net/history1.html).

Printre primele si cele mai importante aplicatii clinice reale au fost cele din obstetrica, apoi in cardiologie (in anii ’70).

Ulterior, odata cu dezvoltarea tehnologiilor transductoarelor si inlocuirea tehnicii cu brat mobil cu cea cu transductor mecanic, rotativ, s-au extins rapid in aproape toate domeniile practicii medicale.

Fig.  Echipament ecografic cu brat mobil. Transductorul era montat la extremitatea unui brat semirigid care avea menirea sa limiteze baleiajul numai la sectiuni perfect lineare (reprodus din site-ul: http://www.ob-ultrasound.net/history1.html).

In completarea explorarii uni- si bi- dimensionale, din anul 1975 vine si explorarea codificata color, care va permite evaluarea curgerilor sanguine. Cercetatorii japonezi, in anul 1986, pun la punct procedura de examinare dinamica denumita “colour flow map” folosita si astazi, dand o viziune total diferita tehnicii ecografice cunoscute initial si imbunatatind considerabil sensibilitatea si specificitatea diagnosticului.

Cu toate ca primele examinari 3D au fost introduse cu caracter experimental inca din anii ’70 in obstetrica si ginecologie de catre Kratochwill si colaboratorii, abia in 1986 au aparut pe piata primele echipamente care furnizau imagini tridimensionale (3D), usor de exploatat de catre practicieni.

Din anii ’90, datorita cresterii vitezei de baleiaj si ameliorarii procesoarelor, metoda 3D a devenit foarte raspandita in obstetrica si ginecologie.

Tot in anii ’90 s-au extins procedurile bazate pe abordul endocavitar (primele explorari ale prostatei in abord endorectal dateaza din anii ’60 fiind introduse de scoala japoneza de ultrasonografie – Watanabe, 1968), a prins avant examinarea cu contrast si explorarea armonica a tesuturilor.

Ultrasonografia s-a extins in domeniul radiologiei interventionale, capacitatea de vizualizare a acelor de punctie ducand la reducerea ratei de accidente intraoprocedurale. Principalul beneficiu a fost acela de micsorare a duratei procedurii interventionale si crestere a preciziei si eficientei acesteia. O contributie majora in aceasta directie a avut-o scoala daneza de ultrasonografie reprezentata de H.H.Holm si colaboratorii (Holm, 1982).

In ceea ce priveste tara noastra, scoala medicala romaneasca a fost printre primele din Europa care au implementat ultrasonografia in practica. In anii ’70-’80  echipamente ecografice care furnizau imagine doar in format alb-negru au aparut sporadic la Cluj, Bucuresti, Ramnicu Valcea si Baia Mare.

Achizitia aparatelor a fost, pentru acea vreme, un gest riscant deosebit din partea unor medici vizionari. Ei credeau in viitorul procedurii, desi in acea perioada imaginile erau inca destul de neclare, fiind departe de a permite un diagnostic exact.

In anii ’80, prin meritul prof. dr. Gh. Badea (Cluj) si prof. dr. Gh. Jovin (Bucuresti) s-au structurat primele doua centre de educatie si practica medicala din Romania.  Ȋn aceeasi perioada, la Iasi, prof. dr. C. Daniil a fost cel care a desfasurat primele proceduri interventionale sub ghidaj ecografic din tara noastra.

1. Goldberg BB, Kimmelman BA. Medical diagnostic ultrasound: a retrospective on its 40 th anniversary. Rochester, NY , Eastman Kodak, 1988:1-49

2. World Health Organization. Training in diagnostic ultrasound: essentials, principles and standards. Report of a WHO Study Group. Geneva, World Health Organization, 1998 (WHO Technical Report Series, No 875).

3. Derchi LE, Claudon M. Ultrasound: a strategic issue for radiology? Eur Radiol 2009; 19:1–6

4. Hoppmann RA, Rao VV,  Poston MB, Howe DB,  Hunt PS, Fowler SD et al. An integrated ultrasound curriculum (iUSC) for medical students: 4-year experience. Crit Ultrasound J (2011) 3:1–12

5. Mircea P.A. Project on the use of ultrasonography as a support tool for the study of medical semeiology at the Faculty of Medicine in Cluj-Napoca. Medical Ultrasonography 2011, Vol. 13(4): 335-336

6. World Health Organisation. Effective choices for diagnostic imaging in clinical practice. Report of a WHO Scientific Group. Geneva, World Health Organization, 1990 (WHO Technical Report Series, No. 795).

7. Langévin, M.P. Lés ondes ultrasonores. Rev Gen Elect 1928; 23:626

8. Gohr H, Wedekind Th. Der Ultraschall in der Medizin. Klinische Wochenschrift,1940; 19(2):25–29

9. Woo J. A short History of the development of Ultrasound in Obstetrics and Gynecology Available at: http://www.ob-ultrasound.net/history.html

10. Kratochwill A, Urban GU, Friedrich F. Ultrasonic tomography of the ovaries. Ann Chir Gynecol 1972;61:211-214

11. Watanabe H. Diagnostic application of ultrasonography for the prostate. Jap J Urol 1968; 59: 273 – 279

12. Holm HH, Gammelgaard J, Jensen F, Smith EH, Hillman J. Ultrasound in the Diagnosis of a Palpable Abdominal Mass. Gastrointest Radiol 1982, 7:149 – 151

13. http://www.wikipedia.org

14. “ULTRASONOGRAFIA CLINICA A ABDOMENULUI SI PELVISULUI”. Radu BADEA, în colaborare cu: Lidia Ciobanu, Monica Lupsor. Ed. Medicala, Bucuresti, 2012,

Dermapen 4 este cel mai performant si modern dispozitiv de mezoterapie la nivel mondial, care utilizeaza un capat cu microace de unica folosinta, benefic in refacerea si rejuvenarea pielii. Microacele penetreaza pielea la diferite adancimi, stimuland astfel productia de noi fibre de coalgen si elastina. Totodata, este facilitata absorbtia in straturile profunde ale pielii a diferitelor substante active (acid hialuronic, enzime, vitamine)

Indicatii:
– cicatrici (post-acneice, post-traumatice, post-varicela)
– pori dilatati, seboree
– riduri fine
– rejuvenare faciala, prin cresterea tonusului cutanat si a elasticitatii pielii
– hiperpigmentare (pete maronii, melasma, hiperpigmentare post-inflamatorie)
– keratoza pilara
– vergeturi

Contraindicatii:
– sarcina, alaptare
– alergie cunoascuta la substante anestezice
– infectii virale sau bacteriene active
– leziuni acneice active
– istoric de cicatrici cheloide sau hipertrofice
– boli autoimmune (de ex: sclerodermie, dermatomiozita, pemphigus, pemfigoidm lupus, porfirie, psoriazis)
– istoic de sangerari, medicatie anticoagulanta sau fotosensibilizanta
– tratament cu retinoizi in ultimul an
– interventii de tip chirurgical in ultimele 6 luni in zona ce urmeaza a fi tratata
– chimioterapie, radioterapie, medicatie imunosupresoara
– epilespie
– HIV
– boli cardio-vasculare
– prezenta de pacemaker sau defibrillator intern

Durata interventiei: 30-40 min

Procedura este dureroasa? Senzatia perceputa este una de usturime usoara. Pentru disconfort minim, se poate aplica crema anestezica.

Efecte secundare: usor eritem (roseata) si minim edem cutanat,care vor persista pentru 24-72 h, uscaciune cutanata, usoara descuamare cutanata.

Avantaje: tratament neinvaziv, indicatii multiple, durata de recuperare rapida (1-3 zile), poate fi folosit pe orice tip de piele, rezultate similar celor obtinute in urma tratamentelor cu laser.

Numar de sedinte nesesar: intre 3-8 sedinte la interval de 2-6 saptamani
* Pentru ca fiecare pacient este unic, consultul dermatologic initial va stabili intervalul de timp dintre sedintele de tratament, numarul de sedinte nesecare, cat si protocolul terapeutic ulterior, in functie de afectiunea tratata.

Indicatiile medicului dermatolog trebuie respectate cu strictete!

Dupa procedura, este obligatorie folosirea cremei de fotoprotectie indicate si se vor evita:
– alte tratamente estetice ( microdermabraziune, laser, IPL, peelinguri chimice, injectare de toxina botulinica sau acid hialuronic)
– expunerea la soare /solar
– aplicarea de produse costetice ce contin ingredient active ( hidrochinona, retinoizi, AHA, BHA, benzoil peroxid, alcool)
– utilizarea autobronzantelor in zona tratata
– bai sau dusuri cu apa fierbinte, sauna, inot
– exercitii fizice intense
– efectuarea de tatuaje sau machiaj permanent in zona tratata

Elastografia aduce un mare beneficiu in diagnosticarea cancerului in stadiu incipient. Este o nouă metodă neinvaziva, nedureroasa si rapida de diagnostic diferenţial al tumorilor maligne faţă de cele benigne. Ea completează ecografia şi se efectuează doar pe anumite ecografe performante ce au in dotare acest modul special. In scopul oferirii unor servicii medicale de cea mai inalta calitate, IMAMED si-a imbogatit dotarea tehnicii medicale de ultima generatie cu un ecograf GE Logiq P9 R3 si ofera serviciul de elastografie in timp real in cadrul specialitatii Imagistica medicala.
Elastografia studiază elasticitatea ţesuturilor si se bazează pe faptul că ţesuturile maligne au o elasticitate redusa comparativ cu cele benigne, sunt mai dure si mai incompresibile. Este considerată a fi cel mai important pas in evolutia ecografiei, de la implementarea tehnicii Doppler.
Este binecunoscut faptul ca printre criteriile esentiale de diferentiere intre o tumora maligna si una benigna se afla urmatoarele caracteristici: buna delimitare, consistenta si omogenitatea, intensitatea vascularizatiei, invazivitatea in tesuturile vecine. Elastografia este o procedură ecografică foarte performantă, cu ajutorul careia medicul specialist poate aprecia elasticitatea respectiv rigiditatea țesuturilor. O tumoră canceroasă este mult mai dură comparativ cu ţesutul normal ce o înconjoară. Când se aplică o compresiune sau o vibraţie, tumora se deformează mai puţin faţă de ţesutul din jur.
Comparativ cu realizarea acestui lucru palpatoriu, in timpul examenului clinic al sanului sau tiroidei de exemplu, elastografia masoara elasticitatea intr-o manieră cuantificabilă și reproductibilă. Adaugarea acestui nou mod de evaluare a leziunilor de la nivelul diverselor organe are in primul rand aplicabilitate in diferentierea dintre tumorile benigne si cele maligne, dar si in aprecierea extinderii unei leziuni in tesuturile vecine.
Aceasta metoda diagnostica avansata disponibila la MAMED, prin intermediul ecografului GE Logiq P9 R3 de ultima generatie, permite discriminarea naturii tumorale a unei formatiuni situate la nivel mamar, tiroidian sau musculoscheletal.
Astfel diagnosticul devine mai precis, si se pot evita manevre ulterioare inutile, ce pot fi riscante, iradiante sau costisitoare (punctii biopsii, CT, RMN).

UN EXAMEN ECOGRAFIC COMPLETAT CU ELASTOGRAFIE AJUTA LA UN DIAGNOSTIC CORECT SI PRECOCE AL CANCERULUI MAMAR.
S-au realizat multiple studii privind diagnosticul cancerului mamar, ce au comparat valoarea mamografiei, ultrasonografiei mamare si elastografiei. Ca si concluzii, mentionam faptul ca cea mai buna sensibilitate si specificitate in diagnosticul tumorilor de san s-a atins prin combinarea elastografiei cu ultrasonografia. Astfel, a crescut rata detectiei precoce a neoplasmui mamar si totodata s-a redus practic procentul de biopsii, care pe langa faptul ca sunt proceduri invazive, au si o rata crescuta de rezultate fals-negative. In plus, in urma studiilor clinice, s-a demonstrat ca elastografia a fost superioara ecografiei clasice si superioara sau echivalenta mamografiei in diferentierea leziunilor maligne si benigne.
La ora actuala, formatiunile nodulare mamare sunt evaluate dupa un scor BIRADS, care, de fapt, cuantifica probabilitatea de benignitate versus malignitate, apreciata de catre medicul examinator.
Elastografic, leziunile au fost clasificate folosind un scor cu cinci grade: scorul 1 pentru leziunile cu elasticitate identică cu ţesutul mamar înconjurător, scorul 2 pentru leziunile cu alternaţă de zone dure şi elastice. Scorul 3 a fost folosit pentru leziunile cu elasticitate periferică şi zona centrală dură. Scorul 4 a fost utilizat în cazul leziunilor în întregime dure, dar cu ţesutul înconjurător elastic, iar scorul 5 pentru leziunile necompresibile în totalitate, precum şi zonele tisulare adiacente
Prin intermediul noii tehnici ecografice de elastografie, se poate stabili, fara efectuarea prealabila a unei biopsii, daca o formatiune mamara este sau nu de natura maligna. Exista o scala de culori in functie de care se gradeaza tumorile de la 1 (probabil benigna) la 5 (probabil maligna). Diagnosticul de certitudine ramane insa examenul anatomopatologic al leziunii.

TIROIDA
Patologia nodulara tiroidana este extrem de frecventa. Pana la 40% din populatie poate avea un nodul tiroidian, marea majoritate a acestora fiiind descoperite fie la un examen intamplator, fie cu ocazia aparitiei simptomelor:
discomfort la inghitire: solide uscate buacti mari, solide mai mici, paste, lichide.
Diagnosticul presupune mai multe etape, dar combinatia dintre consult, analize hormonale, marker imuni si ecografia Doppler pot sustine diagnostic probabil. 
Criteriile ecografiei clasice de decelare a benignitatii de malignitate sunt bune, dar foarte putini noduli maligni intrunesc toate aceste criterii. Marea problema este cea a cancerelor de dimensiuni mici, care arata identic cu un adenom, si care fara elastografie nu pot fi identificati in stadii incipiente.
Elastografia aduce un plus enorm in diagnosticul nodulilor tiriodieni, cu sensibilitate de 85% si specificitate de 89% in identificarea cancerelor si a adenoamelor benigne. Aceasta tehnica masoara elasticitatea si compresivitatea tesutului.
Marea diferenta este inregistata insa in cazul nodulilor de dimensiuni mici, care cu aparatele si mai ales cu criteriile ecografiei clasice, sunt evaluate de catre examinator ca “problematici” si pot avea carctere elastografice de maligitate, in ciuda aspectului initial aparent benign. Compararea duritatii nodulului fata de tesutul sanatos, la distanta de nodul inidca daca exista diferente semnificative intre cele doua regiuni. Valoarea acetui raport indica porbabilitatea mimina sau extrem de mare ca formatiunea in cauza sa fie maligna.

ELASTOGRAFIA DE FICAT
Este stabilit cu certitudine ca elastografia diagnosticheaza cu acuratete gradele 0 si 3si 4 de fibroza dupa scorul METAVIR.Elastografia diagnosticheaza ficatul normal si ciroza constituita deja.Ea nu da relatii despre stadiile F1 si F2,caracteristice hepatitelor cronice exact atunci cind un tratament etiologic sau antifibrotic ar putea stopa evolutia fibrozei.
Biopsia hepatica reprezinta inca standardul de aur in diagnosticul bolii cronice de ficat.Dat fiind inconvenientele biopsiei hepetice (fragment mic de 1/50000 din ficat,accidentele reale-hemoragiile inclusiv decesul) sunt in curs de evaluare elastografia,fibroscanul si testele biochimice-fibrotestul si fibromaxul.Este de asteptat ca in decurs de2-3 ,in urma unor conferinte internationale de consens,biopsia hepatica sa fie inlocuita cu un scor al celo trei metode.
Imaginile redate arata ficat normal , steatozic (CH peste 2) si ficat cirotic (CH sub 0,1-la care in prealabil punctia biopsie hepatica a indicat scorul F4 METAVIR)

ECOGRAFIA DE PROSTATA
Elastografia este aplicabila numai intrarectal si la un PSA (antigen prostatic specific) peste 5.RATIO STRAIN peste 10 indica cancer intr-un nodul evidentiabil ecogrfic.Autorul foloseste impartirea antomica americana a prostatei intr-o parte centrala si o parte periferica , despartite de capsula chirurgicala.Orice nodul ecografic aparut in partea periferica este aprioric cancer.Elastografia se dovedeste utila pentru nodulii aparuti in partea centrala a glandei,acolo unde apare adenomul de prosatata.
Punctia biopsie prostatica nu este standardul de aur deoarece cancerul de prostata are debut multicentric (in mai multe puncte simultan) si de aceea biopsia presupune intre minum 6 si cel mult 10 intepaturi deodata si un disconfort pe masura.
Identificarea elastografica a unui nodul ca fiind cancer reduce drastic numarul de intepaturi in prostata si disconfortul asociat.Imaginea prezentata indica doi noi noduli benigni in partea centrala a prostatei.

Testul Babes-Papanicolau, efectuat anual, identifica precoce celulele anormale de la nivelul colului uterin.
Acesta, impreuna cu genotiparea HPV, ofera informatii exacte despre situatia colului uterin, inca inainte de aparitia simptomelor si a modificarilor tumorale.
Este o analiza simpla, rapida si nedureroasa pe care orice femeie trebuie sa o efectueze anual.

Procedura consta in recoltarea pe masa ginecologica, fara durere, a unei probe de celule de la nivelul colului uterin, cu ajutorul unei periute. Cel mai bine este ca acesta sa fie efectuat dupa terminarea menstruatiei, in zilele 10-14 ale ciclului menstrual (ziua 1= ziua cand apare menstra), fara contact sexual sau spalaturi in vagin cu 48 de ore inainte.
Modificarile colului uterin si cancerul de col nu dau simptome, decat in stadii deja mai avansate. Programati-va deci anual pentru efectuarea acestei analize, care salveaza zilnic viata a milioane de femei.
Simptomele “de alarma” includ sangerarea inafara menstruatie normale, sangerarea dupa contact sau cea din perioada de menopauza.

Virusul HPV se transmite prin contactul intim de la nivelul zonei genitale, ceea ce include nu doar contactul sexual, ci si diverse atingeri locale externe. Acesta este principalul factor al cancerului de col uterin, din acest motiv este importanta depistarea si tratamentul acestuia, chiar in lipsa simptomelor sau a unor modificari ale testului Pananicolau.

Medicul specialist din cadrul IMAMED va interpreta rezultatele analizelor dumneavoastre, alaturi de efectuarea unui examen clinic genital, si va discuta cu pacienta conduita ulterioara de urmarire sau tratament necesara.

Examinarea periodica este esentiala, atat prin autopalpare si metode imagistice. Ecografia mamara este o metoda neinvaziva si bine tolerata de catre paciente, rapida si fara reactii adverse. Cu ajutorul aparatelor ecografice IMAMED se obtin imagini de inalta definitie ce vor sta la baza unui diagnostic corect.
Ecografia mamara este metoda de electie pentru depistarea leziunilor in sanii cu structura predominent fibro-glandulara, fiind metoda de prima intentie pentru investigarea mamara la femeile tinere. Dupa varsta de 40 ani este un examen complementar mamografiei, obligatoriu la femeile care pastreaza acest tip de structura densa a tesutului glandular mamar. la aceasta categorie de varsta examenul mamografic radiologic ramanand obligatoriu pentru depistarea focarelor de microcalcificari suspecte – semn indirect si foarte incipient asociat unor leziuni maligne mamare.

Care sunt situatiile in care trebuie sa efectuam un examen ecografic al sanului?
– Exista un risc crescut pentru cancer de san (istoric familial, istoric personal de cancer mamar, prezinta un rezultat biopsic incert);
– Este prezenta o patologie benigna care trebuie monitorizata in timp (displazie mamara etc.);
– Sanii densi sunt vizibili mult mai bine la examenul ecografic comparativ cu examenul mamografic;
– Prezenta unui implant mamar impune efectuarea anuale a unei ecografii mamare;
– Exista contra indicatii pentru examinarea radiologica (ca de exemplu in sarcina);
– Cand la autopalpare am depistat modificari ale marimii sau formei sanului, modificari de consistenta ale sanului necunoscute anterior sau prezenta unor noduli, durerosi sau nedurerosi;
– Cand observam modificari de culoare sau de textura ale pielii la nivelul unui san, in special roseata, ulceratii, ingrosare localizata;
– Cand observam o scurgere mamelonara mai ales daca aceasta este de o singura parte si are caractere sangvinolente;
– Cand mamelonul se modifica, apar cruste, sau daca apare retractia mamelonului sau inversia, mai ales unilateral, la nivelul unui singur san;
– Cand observam aparitia in axile a unor noduli (adenopatii);
– Ecografia mamara este folosita si pentru ghidarea continua a unor manevre invazive la nivelul sanului (biopsia mamara ecoghidata).

Colposcopia – metodă de examinare a colului uterin care se efectuează cu ajutorul unui microscop special, numit colposcop. Și se folosește pentru identificarea patologiei cervicale (cancerul cervical/de col uterin)
Este o metoda de investigație recomandată de medicul ginecolog, mai ales atunci când citologia Babes Papanicolau are un rezultat anormal care arata existența unor leziuni la nivelul colului uterin, atunci când la consultul ginecologic sau în timpul contactului sexual apar sângerări la nivelul colului uterin sau când acesta are un aspect modificat și la pacientele diagnosticate cu HPV.
Colposcopia are o mare relevanta în examinarea exocolului (mucoasa care acoperă colul uterin la exterior) și în anumite situații, permite examinarea endocolului, de regula la paciente multipare care au născut pe cale naturala și numai în porțiunea initiala a acestuia. Colposcopia permite si evaluarea mucoasei vaginale şi a vulvei.
Cu minim 24 de ore inainte de efectuarea colposcopiei este indicat sa nu existe contact sexual, spalaturi vaginale, folosirea tampoanelor interne, utilizarea medicamentelor intravaginale deoarece acestea influențează rezultatele colposcopiei într-un mod negativ.

Investigatia nu se face în timpul ciclului menstrual ci în ziua 10-14 a ciclului mentrual, atunci când sclera vaginala este transparenta.

Este o investigație nedureroasa, care durează în medie 15-20 de minute și nu pune în pericol viața pacientei. Decurge initial ca recoltarea de citologie, punandu-se în evidenta colul uterin, cu ajutorul unui specul vaginal.
Structura colului uterin este studiata cu ajutorul colposcopului, după ce colul a fost șters de secretii și badijonat cu soluție slaba de acid acetic și soluție Lugol. În cazul în care medicul descopera modificari anormale în timpul colposcopiei, este posibil ca acesta sa doreasca efectuarea unei biopsii din țesutul afectat, biopsie care se efectueaza cu anestezie locala, în momentul colposcopiei.
Rezultatele colposcopiei se primesc pe loc, însă examenul biopsic poate dura pana la 30 de zile
După efectuarea colposcopiei, este posibil sa apara o sângerare care nu durează mai mult de 5-7 zile sau o scurgere maronie provenita din resturile de soluție Lugol folosită în timpul investigatiei. Este interzis efortul fizic susținut timp de 24 de ore după colposcopie. Se recomanda ca timp de 5-7 zile sa nu se folosească tampoane interne, medicamente intravaginale, să se evite contactul sexual și spalaturile intravaginale, pentru a permite colului să se refaca.

Ce este dispozitivul Holter EKG?
Holterul EKG este un dispozitiv cu ajutorul căruia putem evalua activitatea electrică a inimii, în decursul a 24 / 48 de ore, timp în care pacientul desfășoară activitățile obișnuite de zi cu zi.
Dispozitivul înregistrează ritmul inimii cu ajutorul unor electrozi lipiți pe pieptul pacientului.

De ce trebuie să purtați un dispozitiv EKG?
Dispozitivul Holter EKG poate înregistra bătăile anormale ale inimii, anumite modificări care pot apărea în timpul episoadelor de dureri toracice cu caracter de angină. Este importantă monitorizarea activității inimii după un atac de cord sau după implantarea unui stimulator cardiac permanent.

Este dureroasă purtarea dispozitivului?
Electrozii vor fi atașați de pieptul pacientului, iar procedeul nu este dureros. La recomandarea medicului, dispozitivul medical poate fi purtat o perioadă mai lungă de timp.

Ce trebuie să facă pacientul cât poartă dispozitivul de monitorizare EKG?
Medicii recomandă pacienților să țină un jurnal cu activitățile zilnice, cât mai exact.
Dacă pe durata monitorizării, pacientul are anumite simptome, în special palpitaţii/ameţeli/durere toracică, dificultate în respiraţie, este important să noteze ora la care s-a produs acest eveniment. De asemenea, este important de precizat dacă a efectuat efort fizic, daca s-a enervat sau a efectuat o activitate care a putut produce acele simptome. Pe baza datelor cumulate, medical poate stabili un diagnostic cât mai corect.

Ce trebuie să evitați cât purtați dispozitivul?
Este indicat să vă feriți de magneți, zone de înaltă tensiune sau detectoare de metale, pentru a nu interfera cu dispozitivul.